Wednesday 8 April 2015

One day, One hour #21

    De câteva zile îmi tot spun să pozez pentru One day, One hour, dar în fiecare dimineață îmi pierd motivația și o las baltă... Ieri însă curierul mi-a bătut în ușă și mi-a adus brățara Soufeel pe care o așteptam de ceva timp, așa că m-am gândit că dacă mi-am început ziua atât de frumos, e un semn că trebuie să mă pun pe treabă.

~ 10 a.m.
DHL-ul mai, mai să dărâme ușa. Înauntru se află o minăție de brățară despre care o să vă vorbesc foarte curând.

~ 11 a.m.
După vreo săptămână de stat în casă (pentru că a fost obraznic și m-a trădat cu vecinii), l-am lăsat afară. Pentru început a decis să se urce pe gard să inspecteze zona de sus... :))

~ 12 p.m.
Ieri a fost zi de shopping, sau mai bine zis de văzut ce e în magazine, de probat și de ales doar câteva articole pentru că nu mi le permit pe toate!
Waiting for the bus.

~ 13
A fost o zi minunată, soare, cald, dar nu foarte cald. Toată lumea a ieșit din casă.

~ 14
Shoe heaven în New Look. Păcat că eu îmi caut ghetuțe, iar ei au băgat săndăluțele și au cam scos tot ce era mai călduros...

~ 15
După ce am colindat prin Boots, Primark, Forever 21, H&M și New Look am luat o pauză în Nero. Cam ciudat să stau la masă singurică, nu-mi place.

~ 16
Am ieșit din Westfield pentru a merge în Stratford Centre, acolo unde probasem niște panataloni foarte frumoși pe care mi i-am și luat până la urmă și pe care îi voi returna mâine pentru că m-am gândit mai bine și prefer să-mi iau o rochiță în locul lor. :)) #whitegirlproblems

~ 17
Înapoi spre casă. Stația de la care voiam să iau autobuzul era închisă și am observat și eu asta după ce două autobuze mi-au ignorat semnul și au trecut fără nicio jenă pe lângă mine. După ce că eram praf de obosită, am fost nevoită să mai merg și o stație pe jos. Uram pe toată lumea în momentele alea... :))

~ 18
Ajunsă acasă, m-am înfipt în sarmale. Nu vă faceți griji, am împărțit ce era în farfurie cu soțul. :))
Veștile bune sunt că am renunțat la Cola. Nu mai beau decât de sărbători și la ocazii speciale. Mai am un bidon în frigider rămas de la Paște (sunt catolică), iar ieri mi-a făcut cu ochiul și am cedat unei căni. A mers tare bine după sarmalele pe care le-am scăpat prea sărate. :))

~ 19
Motanul în ”colovie” uitându-se când la mine când hrăneam iepurașul, când la păsările care îi făceau în ciudă că zboară libere pe-afară...

~ 20
Puțină curățenie prin cameră. Mi-am luat acest aspirator de mână și sunt foarte încântată de el. E perfect pentru camera noastră mică.

~ 21
Momentul acela în care îți adoarme în brațe... <3

~ 22
Altul care a capitulat... Cum să dormi cu capul atârnat așa? Cum? :))

~ 23
Ca să mai trag de timp pentru că pentru mine era prea devreme ca să mă culc, iar băieții mei sforăiau de ceva timp, am luat la nimereală un episod din serialul meu preferat, Prison Break, și mi-am amintit că sezonul 3 mi-a plăcut cel mai puțin. :D

Apoi m-am culcat și eu, binențeles. :))

Voi ați făcut ceva special ieri? 
Cum e vremea în România? :))

13 comments:

  1. Hahaa! =)) Era sa darame usa! :))) Pe mine asa ma enerveaza curierii astia, nu stiu sa anunte din timp ca vin la destinatie, doar ma trezesc ca suna si imi spun ca sunt la mine la poarta si normal ca nu sunt acasa! X(
    Si eu am avut sarmale zilele astea, yummy! Si Cola, normal. :)) Nu merge fara. :D

    ReplyDelete
    Replies
    1. Așa e, sarmale fără Cola, a big no, no! :))
      Pupici!!

      Delete
  2. Mi-a placut Prison Break! Motanul tau e mare figura! :) Sarmalele arata intr-un mare fel, parca le simt aroma! Nici mie nu-mi place sa stau singura la masa (indiferent unde se afla aceasta)!

    Puuup, Diana!
    Ilda
    Lavender Thoughts

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mulțumesc, Ilda. Etare trist să stăm singure la masă, nu? Uite așa m-am obișnuit eu să mănânc în fața televizorului/calculatorului, din păcate...
      Te pup și eu!

      Delete
  3. Sunt singura care are parte numai de curieri simpatici? :)) Cred că sunt o norocoasă!
    Mi-ai făcut o poftă cu sarmalele alea... mvaaai, îmi plouă-n gură!
    Când am citit că ai renunțat la Cola eu mă gândeam la motan, nu-nțelegeam cum să renunți la el. :)))
    Mi-a plăcut și mie Prison Break, m-a convins prietenul meu să mă uit la el, deși nu părea a fi genul meu. Și totuși mi-a plăcut chiar mult, doar finalul mi s-a părut cam.... tras de păr (s-a curentat la niște fire? pe bune? mă uitam ca proasta și nu-mi venea să cred că n-au găsit ceva mai bun).
    Pupici!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cum să renunț la motanul meu?? Never ever! :))
      Cât despre PB... a decis să facă acel sacrificiu pentru că oricum urma să moară din cauza problemelor de sănătate. Mie nu mi s-a părut tras de păr, ci foarte trist. Am plâns de ciudă, nu mi-a venit să cred că a trebuit să moară tocmai el :(

      Delete
    2. Da, am înțeles asta cu sacrificiul, dar să fim serioși... putea să atingă firele alea între ele folosindu-se de ceva și nu mai murea. :D Trist mi s-a părut și mie, dar nu și realist.

      Delete
  4. Ai surprins numai momente placute, fac bine asa la prima ora :D.

    ReplyDelete
  5. Nici mie nu imi place sa merg intr-un local singura. Ieri ma invarteam pe langa Starbucks si am renuntat, cand sunt singura nu e la fel. As fi vrut sa vad pantofiorii.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu mi-am luat pantofii în ziua respectivă, ci ieri. Poate voi avea timp să pozez pentru un haul și-i vei vedea atunci :)

      Delete
  6. ce fain stau sandalutele alea acolo!

    cred ca e frustrant sa fii motan dupa o fereastra inchisa in timp ce vezi pasari zburand :))).

    ReplyDelete
  7. bietul motan, Bijou al nostru e un puturos :)

    ReplyDelete

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...